Filip si martisoarele....

Se apropie 1Martie si facem liste peste liste cu doamnele, domnisoarele, domnitele carora dorim sa le dam anul acesta martisor....Asta pentru ca sunt multe si sa nu ratam vreuna si sa alergam ca anul trecut dupa marfa...
Ajungem la Filip si incep eu trecerea in revista: Dna. Mariana, Dna. Tanta, Dna. Sorica, Dna. Ani, Dna. Bucatareasa....
Filip: - Dna. Ani NU!!
Eu: (mirata): De ce nu?!!?
Filip: Dna. Ani e baiat!!

:))))))))))))
Dupa ce-am tras o portie sanatoasa de ras, m-am lamurit de ce e "baiat"...pentru ca e tunsa scurt...:)

Experimentul TSI...

A te juca cu copilul tau pare cel mai simplu lucru din lune. Chiar este daca te gandesti ca ai tendinta sa te joci cu el in orice situatie si la orice ora: ne gadilam cand ne trezim, ne distram cu forme haioase cand aranjam mancarea in farfurie, citim inainte de culcare, pe drum povestim sau inventam joculete ca sa ne treaca timpul mai repede, invatam literele, cifrele si sa socotim tot in joaca, cantam, dansam, ne zbenguim la baie....Dar pentru copii nu este suficient, ei au nevoie de timp special cum am invatat eu citind-o pe Otilia Mantelers. Este timpul acela pe care il petreci cu copilul tau si doar cu el,, cand nimeni si nimic nu va intrerupe, in care te asezi langa el pe covor, in care faci toate nebuniile care ii dau lui prin cap, in care ii acorzi lui atentie 100% si in care ii apartii 200%. Nu pare greu, toti parintii care-si adora copiii o fac mai des sau mai rar. Dar ce te faci cand copilul tau..."ie" 3?

In special in familiile cu doi sau mai multi copii este nevoie de timp special petrecut cu fiecare in parte pentru a se simti fiecare important, iubit si apreciat nu la gramada, ci individual. Eu recunosc ca am mari probleme cu gestionarea acestui timp special, mai ales ca doi dintre copii sunt inca mici si nu-i pot "abandona" inca prea multe minute pentru a ma dedica celui de-al treilea. Mereu suntem intrerupti, mereu se gaseste unul dintre ei cu cate o urgenta, o nevoie sau o dorinta de satisfacut pe loc. Si indiferent cu cine sau ce ne jucam, trebuie sa intrerupem. Evident se lasa cu vociferari, cu acuze de tipul "tu niciodata nu ai timp", "tu mereu trebuie sa pleci" si chiar lacrimi. Rar reusesc sa-i adun pe toti trei la cate o activitate comuna si atunci am sentimentul ca am descoperit coada de la pruna. Insa asta nu e timp special individual (TSI), atunci sunt mama lor, nu a fiecaruia in parte si sentimentul trait de ei nu mai este acelasi. Pe langa intreruperile lor justificate sau ne, mai este si oboseala mea, lingura cu care trebuie sa mai mestec in mancare ca sa nu se prinda, teancul de rufe necalcate. Dar lasandu-le pe acestea la o parte, trebuie sa gasesc timp pentru a-i da fiecaruia dovada de dragoste suprema prin joc.

Inspirata de aceeasi Otilia, am inceput de ieri sa cronometrez si limitez cumva acest timp special petrecut cu fiecare in parte. I-am "bagat" pe toti trei in sedinta si i-am anuntat ca am sa incerc zilnic, indiferent de restul treburilor si indatoririlor mele, sa le acord 30 de minute de joaca individuala. Exceptie vor face doar cazurile de forta majora in care chiar nu voi putea sa-mi tin promisiunea. Pe cei mari i-am rugat sa-si gaseasca cate o preocupare in timpul sesiunilor de joaca in care nu sunt implicati. Cu Sara a fost mai greu ca ea nu cred ca a inteles exact ce-i cer, dar m-am bazat pe abilitatea mea de a-i gasi pe loc ceva interesant de facut, desi jumatate de ora e destul de mult pentru ea sa nu relationam cand stie ca sunt in casa.
Dupa ce am negociat dur cu Filip care din capul locului a spus ca e prea putin, ca macar cate o ora cu fiecare sau 45 de minute, macar 40, dar de ce nu 35?...zis si facut! Mai aveam un hop de trecut: cu cine incep? Ioana si Filip s-au luat la harta, fiecare cu argumente in favoarea lui...Cand am simtit ca nu o scoatem la capat pentru ca niciunul nu ceda, iar eu mai aveam si altele pe ordinea de zi, le-am propus sa traga la sorti. Buna idee!! Buna idee daca Filip nu ar fi un suparacios si daca ar accepta cu seninatate mana destinului....Au tras o data, de 2 ori, de 3 ori...Ioana castigatoare cu 2 din 3...Suparare mare pe Filip...Ioana a acceptat sa cedeze doar ca sa nu ne apuce ora de culcare...
Sara, abia se trezise din somn si a vrut sa vada Pepa pe Youtube, iar Ioana si-a gasit ceva repede de facut. Am intrat in camera doar cu Filip, bucuroasa ca exista o solutie pentru orice lucru pe lumea asta. Dar ti-ai gasit! Filip a vrut sa ne jucam cu trenuletul electric, ok, dar cu conditia sa nu se puna la socoteala timpul cat montam sinele (!?)...Adica sa montam sinele si abia apoi sa cronometram jumatatea de ora (!?)...Cu parere de rau, i-am spus ca nu se poate, ca asteapta si Ioana si Sara si nu e corect.
-Hai sa ne jucam cu masinutele si parcarea pe care ai construit-o deja!
Incruntat si cu buzele tuguiate a dezaprobare a inceput sa rascoleasca in cutioiul cu masini...Si dai si cauta si
dai si cauta...
-Filip, trece timpul, ce cauti? Ia doua masinute de acolo...oricare...
-Nuuu!! Ne trebuie masinile mici....Nu vezi ca alea mari nu incap in parcare?
-Ok, ai dreptate...Si ne-am pus pe rascolit...
Le-a gasit...
-Uraaa! dar timpul asta nu se pune!
Ca sa evit o noua suparare, imi dau acceptul...si dai si joaca-te...
Apare Sara ca face pipi...Il las pe Filip cu promisiunea ca ma  intorc urgent si ca timpul petrecut cu Sara la baie (evident!) nu se pune...
I-am mai dat si un bonus de 10 minute. Copil satisfacut, mama fericita!

A urmat Sara care a ales o activitate mai pe gustul meu: carticele, litere, cartonase cu imagini, potriveli, desene...Filip nu a putut sta deoparte, asa cum l-am rugat si ni s-a alaturat. Am petrecut cateva zeci de minute agreabile, dar cu ea nu mi-am atins scopul, poate reusesc azi.

Cu Ioana care nu mai avea rabdare si facea 13-14, iar s-au complicat lucrurile. Ea n-a mai facut concesii ca Sara si m-a luat la ea in camera, a inchis usa si dupa o dragaleala scurta, dar intensa, ne-am apucat sa jucam un joc de carti. N-a fost chip sa ramanem singure mai mult de 10 minute. A aparut Filip ca vrea si el sa se joace, Ioana, suparata de intrerupere, a vrut sa-l dea afara, ca ea nu s-a bagat, nu ne-a deranjat.. Desi avea dreptate si chiar i se facea o nedreptate, eu nu puteam sa o las sa-l mazileasca pe Filip, ca ma durea sufletul. Eram iar la mijloc. Am incercat sa-l conving pe Filip sa-mi faca un desen, dar nu s-a lasat pacalit usor.Am convenit atunci sa ramana, dar doar sa invete, nu sa intervina in joc. A acceptat cu greu si ne-am continuat joaca, eu cu Filip in coasta si cu Sara pe genunchi, ca doar nu era sa stea deoparte...

Mi s-a confirmat inca o data ca daca nu pleaca taica-su cu ei de acasa, nu sunt multe sanse sa pot ramane singura doar cu unul dintre copii.
Fiind un experiment abia inceput, concluziile nu le pot trage acum, dar presimt ca urmeaza o saptamana grea...

Heeeelp!!! Trebuie sa purtam discutia aiaaaaaa!!!...

Gata, pana aici mi-a fost! Pana acum jumatate de an, Ioana se stramba ca dupa o lamaie cand vedea ca se pupa un el si o ea pe gura..."Oh, ce scarbos! Astia nu-si dau microbi?!"....Ei, bine, fara somatie, de ceva vreme incoace gestul asta i se pare romantiiiiiiiiiiic.....Cand vede indragostiti la tv sau pe strada, incepe sa aiba figura aia de lapte si miere, sa viseze cu ochii deschisi. Ba chiar si-a schimbat si gusturile in materie de 'incultura' tv. Pana acum ii placeau cateva desene de pe Minimax, acum astea i se par pentru bebelusi si a facut o pasiune pentru Violeta, o telenovela pentru adolescenti de pe Disney Channel. Toti colegii ei urmaresc serialul, despre asta se discuta in pauze, iar ea nu poate sa-si riste imaginea recunoscand ca i-a placut ultimul episod din Maestrul Strop...ar fi egal cu o sinucidere sociala...Am discutat mult pe subiectul Violeta, mi-am epuizat argumentele si cum nu-mi place sa inchei disputele cu "faci asa, ca asa spun eu!", am cedat (si nervos) si acum se uita zilnic la acest serial...ba a inceput sa ma corupa si pe mine ca sa aiba cu cine sa comenteze intrigile si indragostelile.
Aseara, film la tv, el si ea se harjoneau dragastos....
Ioana: "Astia se duc sa faca sex!"...
Simt un ciocan in moalele capului pentru ca era ultima replica pe care o asteptam de la ea...
Dupa un moment de amutire, zic, stins: Ce se duc sa faca?!...
-Sex! Cum face toata lumea!...
Iar amutire, iar incerc sa descos sa vad ce si cat stie...dar cu teama de ce ar putea spune pentru ca Filip ciulise urechile deja..
Zic: De unde stii tu de asta?...
-De la scoala, toate fetele vorbesc despre asta...si de la Ilinca...cand am fost la ea, ne-am uitat la Titanic si asta facea Jake cu iubita lui...
Deja nu mai aveam saliva si inghiteam in sec...
-Si ce inseamna asta, mai exact? zic....
-Ei, nu stiu, ca am fost desteapta si nu m-am dat de gol ca nu stiu. Cand a venit vorba, le-am spus ca stiu ce inseamna.....Dar i-am vazut si pe Cocu si Coca (papagalii nostri) ca faceau sex intr-o zi...
-Cum faceau? mimez eu uimirea si curiozitatea in acelasi timp
-Stateau fata in fata, se pupau si dadeau din aripi si din fund....si se pune si-mi arata cum faceau pasarile...
Mi-am dat seama ca ce vazuse ea nu era tocmai actul in sine, ci mai mult o giugiuleala...
Ufffffff!!! Macar bine ca nu i s-a explicat si procesul si mai avem timp sa purtam discutia...dar urgent, ca astia mici sunt mai rapizi ca noi....Desi pare simplu, imi fac o mie de probleme cum si cu ce cuvinte sa-i explic si cat de adanc sa intru in problema...tocmai ca sa nu sune ca un big deal, ci ceva natural, firesc...cum sa-i transmit informatiile astfel incat sa nu-i provoc repulsie, teama sau sa-i stranesc curiozitatea mai mult decat este cazul...
Dar ce ma intriga pe mine....la Ioana in clasa (a 3-a), majoritatea inca mai cred in Mos Craciun...cum s-o impaca asta cu sexul, nu-mi dau seama...

Vreau sa cant, sa visez si sa rad...Sa nu uit sa ma joc cateodata...

Intr-una din serile trecute, cand afara era zapada cat casa si se inregistrau recordurile de temperaturi cu minus pe anul asta, cei mici au facut din cada piscina si din dusul de seara, o super balaceala.

Filip: Mami, azi fac singur baie!

Eu:   Bine, Filip!...dar cu o voce stinsa din care Filip imi citeste ingrijorarea...

Filip: Dar singur! Nu vreau sa vii tu deloc!

Eu:   Vin doar putin, sa-ti potrivesc apa....(zic entuziasmata ca gasisem motiv sa-l insotesc)

Filip: Nu vreau! Ma descurc!

Eu (din ce in ce mai tematoare): Bine, daca ai nevoie de mine, ma strigi....

Mi-am dat seama ca pune ceva la cale si ca tocmai imi dadusem acordul pentru orice avea sa se intample ...

Dupa zeci de minute, intru sa-l zoresc, dar deja era prea tarziu...Apa statea sa se reverse, abur sa-l tai cu cutitul, fleasca pe jos (desi trasese perdeluta), el sapunit pe jumatate de cap, cealalta jumatate uscata (cum o fi reusit?!?), isi facuse niste submarine din sticlutele de sampon si canta fericit Acasa, a lui Smiley.
Am sarit sa opresc apa, dar exact in momentul ala a aparut Sara in cadrul usii si cand a vazut ce bine se distreaza frate-su, intr-o fractiune de secunda, pana sa apuc eu sa obiectez, era deja dezbracata (de obicei se mai incurca in cracii de la pantaloni sau are probleme cu trasul tricoului peste cap, dar nu si de data asta!), isi facuse din picioare compas si escalada marginea cazii.

A reusit fara probleme, iar eu le-am spus scurt, cu ultima farama de autoritate care-mi mai ramasese, ca mai au 5 minute de balaceala....Evident ca din 5 s-au facut 25 de minute...dar cu greu ar fi reusit cineva sa opreasca dezlantuirea lor in chiote de bucurie. S-au bagat cu capul la fund, au topait, s-au stropit reciproc, mai ceva ca-n timpul verii, la piscina.

Singura mea dilema, in timp ce priveam spectacolul si baia explodata era pe care sa-l iau primul in prosop, sa-l usuc si imbrac, pentru ca nu ar fi renuntat niciunul pana la ultima picatura de apa...

De cand au mai crescut copiii si nu mai avem bebelus in casa, ne permitem si noi luxul de a incalca regulile si am remarcat ca atunci suntem cei mai relaxati, lipsiti de stres si ne simtim mai liberi. Ba este chiar distractiv. Am folosit pluralul persoanei intai pentru ca, pe langa copiii care savureaza momentele, cea mai fericita sunt eu. Nu mai stau stresata ca nu au dormit la pranz, ca au mancat sandwich-uri in loc de o mancare calda la cina sau ca sacii cu jucarii sunt toti in mijlocul casei, iar pe canapeaua din sufragerie nu e loc nici cat sa te asezi intr-o dunga. Si ca sa scap de stres, inainte de a le da acordul sa faca vreo trasnaie sau sa incalce cu buna stiinta o regula, incerc sa vizualizez cu ochii mintii care este cel mai rau lucru care poate iesi din ceea ce urmeaza sa facem. Asa, mintea mea se obisnuieste cu ideea celui mai sumbru scenariu, iar cand se intampla, privesc cu relaxare ceea ce este pentru mine un deja vu...

"M-am saturat sa fiu o mama buna!" exclama cu naduf o mama a doi copii, personaj dintr-un film pe care l-am vazut recent. Se referea la lupta zilnica pe care o duc mamele cu ele insele si copiii pentru a nu se abate de la program, de a face doar ceea ce trebuie, cand trebuie si cum trebuie. Impunem un sistem de reguli ale casei, un mecanism prin care speram, sa facem lucrurile sa mearga ca pe roate. 

  "Nu ne jucam cu prizele! Nu umblam la aragaz! Ne spalam pe maini de cate ori este necesar!", "Nu ai voie sa-ti lovesti fratele/sora!" si in general cele care vizeaza siguranta copiilor, evitarea conflictelor, respectul celor din jur, toate acestea trebuie sa existe pentru a impiedica instaurarea unui haos general si pentru a crea un mediu sigur si confortabil pentru intreaga familie. Dar, regulile sunt bune daca nu abuzam de ele si sa recunoastem! Cele mai multe dintre ele (cu exceptia celor de mai sus) sunt instituite pentru a ne face viata mai usoara noua, adultilor.

Hai noroc, Filip! :)

In vara am fost invitati la niste prieteni. Toata lumea in jurul mesei, pe veranda. Noi destul de curand intrati in anturaj, deci majoritatea erau necunoscuti carora vrei, totusi, sa le lasi o prima impresie placuta. Gazdele foarte amabile, il intrebau pe fiecare oaspete in parte ce bea, cu ce sa-l serveasca, facand inventarul bauturilor existente:
"Tu ce bei?, "Dar tu ce bei?", "O bere, un vin?", "Poate niste tuica buna, de casa?".
Musafirii, care mai de care, isi exprimau dorinta....evident, mai erau si soferi printre noi...unii incercau sa se scuze: "Doar un suc, suntem cu masina", "Apa plata, azi conduc eu, nu pot sa beau!", "Nu beau tarie, sunt sofer..."
Vine si randul copiilor....Pe masa, o gama variata de non-alcoolice...
-Filip, tu ce bei?
-BERE! vine raspunsul tare, clar, raspicat al copilului meu de patru ani....Toata lumea tace si ciuleste urechile zambind. Eu incerc sa dreg busuiocul, incurcata:
-Filip, mami, esti mic, tu ai voie bere?....
-DA! Pentru ca eu nu conduc!
Au inceput toti sa rada, iar Filip simte nevoia sa completeze:
-Pana la 30 de ani cand o sa conduc, imi trece "imbatarea"....
:)))

Filip si tataie Emil :)

Tataie Emil este tataie pentru mine. Pentru iezi, el este strabunic. Va implini in curand 91 de ani, este cel mai in varsta membru al familiei noastre. Copiii nu inceteaza sa se minuneze de cati ani are tataie si mereu aud comentarii de tipul "putini oameni ajung la varsta asta", "este norocos ca a ajuns la 90 de ani", etc. El este si motivul pentru care Filip e convins ca oamenii traiesc pana la 100 de ani, no matter what.

I-a facut si calculul cat mai are de trait si l-a informat scurt, cu ocazia unei vizite: "tataie, mai ai 10 ani de trait"...evident, bunica-miu s-a aratat foarte incantat de previziunile stranepotului...
Si pentru ca la Filip totul se invarte in jurul cifrelor si al calculelor, ma intreaba aproape zilnic cati ani avea tataie in 193si X? Dar in 196si Y?......Iar eu fac socoteli peste socoteli si ii spun...Absolut toti batranii pe care ii vede pe strada sunt catalogati ca "mai batran" sau "mai tanar" decat Tataie Emil.

Acum cateva zile, Filip a reluat subiectul varstei lui tataie Emil.
-Mami, daca tataie al tau are 90 de ani, inseamna ca acum 50 de ani avea exact varsta lui tati?
-Da, Filip, asa e, bravo!
-Si tati va arata ca tataie Emil peste 50 de ani?
-Sa speram ca da, Filip...
-Asa batran?!
-Pai, nici tataie Emil nu arata asa batran acum 50 de ani...
Asta l-a cam pus pe ganduri pentru ca nu-si inchipuie ca bunicii si strabunicii au fost si ei tineri sau copii la un moment dat...

Dar, pe departe cea mai tare discutie avandu-l protagonist pe tataie Emil a fost intr-o zi cand sotul imi povestea ca l-a dus la cimitir ca sa-si plateasca nu-stiu-ce taxa. Filip se juca pe langa noi, aparent fara sa fie atent.
Sotul:
-L-am dus pana la urma pe tataie la cimitir....
La care Filip, cu ochii cat cepele, in gura mare:
-Si l-ai ingropat??!!!
Ne-am blocat si nu stiam daca sa plangem sau sa radem in hohote....

Din categoria Filip la 4 ani...

...sau copiii spun lucruri adevarate..:)

Filip a prins gustul jocurilor pe tableta si nu i-ar mai da drumul. Il rog sa inchida si incep sa-i tin o mica teorie in speranta ca-l conving:

-Filip, nu-ti face bine sa stai atat pe tableta, strici ochii....Si sunt atatea alte lucruri mult mai frumoase si interesante pe lumea asta decat sa pierzi vremea cu jocurile astea. Si fara sa-si ia ochii de la joc, zice:

-Da! televizorul!!

------------------------------

-Mami, cand voi avea 8 ani, cum o sa ma cheme?

-Tot Filip o sa te cheme...

-Si la 40 de ani?

-Tot Filip...oamenii nu-si schimba numele cand cresc sau imbatranesc...Uite, pe tati al tau il cheama Florin de cand a fost botezat si asa-i va ramane numele...La fel e cu toti oamenii..

-Si pe tati cum il striga seful lui la serviciu?

-Florin il striga...de ce intrebi?

- Hmmmm...eu nu cred...eu cred ca il striga "tati"...

------------------------------

Filip o vede pe Sara cu niste pete mici si rosii de la caldura pe fata.

-Sara, ia intoarce-te!

Sara se intoarce cuminte cu fata spre el:

-Sara! Ai varicelaaaaa!!!

-------------------------------

Ma asteptau toti in masina, tati la volan. Eu alerg sa ajung mai repede spre ei, cand intru in masina, Filip:

-Mami, ai un alergat foarte bun pentru varsta ta!

--------------------------------

Filip si mamaie urca panta spre iesirea din Parcul Lia Manoliu. Mamaie se plange ca a obosit si sta sa-si traga sufletul. Filip, plin de compasiune:

-E grea viata la batranete, Mamia!

-------------------------------

Epidemie de scarlatina la gradinita. Panicata iau legatura cu cativa parinti ca sa mai aflu vesti. Ii dau raportul lui Filip dupa fiecare informatie noua pe care o primesc, desi nu era foarte interesat :)

-Filip, tocmai am vorbit cu dna X...

-Cu cine? Si da din umeri, nedumerit..

Ii dau amanunte, ca sa-si aminteasca:

-Filip, ai tu doi frati in grupa de la gradinita....

-Nu am....

-Filip, cum sa nu ai? Ai doi frati la gradi...(si le spun numele celor doi fratiori, colegi cu Filip)

Filip se lumineaza la fata:

-Da, dar nu sunt fratii mei...eu nu am niciun frate la gradinita....

--------------------------------

Il rog peFilip sa se duca sa se spele pe dinti pentru ca este tarziu si este singurul care inca se mai joaca.

Zice:

-Du-te tu prima! sanatatea este importanta si pentru tine!

--------------------------------

-Mami, ce vrea tati sa se faca cand va fi mare?

Eu rad, comentez ceva in minte, dar ii zic:

-Tati, nu-si mai schimba meseria...Cand esti mic iti alegi ce vrei sa faci in viata, tati e deja mare...

-Si ce face tati la serviciu?

-Cum sa-ti explic....tati e un fel de vanzator, dar nu vinde paine, lapte sau jucarii...el vinde internet si alte lucruri complicate la niste firme mari...

-Si tati, daca vinde, inseamna ca ia bani si da rest?

Va urma...:)

"Zapada"

Titlu: Zapada
Autor: Ioana Manta
Varsta: 9 ani
Categorie: poezie


Oare cum o fi aceasta zapada?
Rece sau calda?
Zapada de pe jos
Ce-mi da ce-i mai frumos..
Ei stau acolo, sus, departe,
Ca niste spade.
Stii cine sunt?
Unul dintre ei e un turture crunt...